Anestezie generala

Anestezia generala (anestezie totala) este unul dintre tipurile de anestezie necesar pentru desfasurarea actului medical chirurgical. Anestezia generala reprezinta cea mai complexa si completa forma de anestezie.

Anestezia generala se bazeaza pe 4 principii ce actioneaza simultan :

  • hipnoza (somn) – starea de inconstienta pe care pacientul o are in timpul anesteziei generale;
  • anxioliza si amnezie – starea de neliniste sau teama pe care unii pacienti o au inaintea operatiei va fi mult diminuata. Pacientii vor avea pierderi de memorie ce privesc doar timpul petrecut in sala de operatie, fara a avea afecta memoria de fond;
  • analgezie (lipsa durerii) – in timpul interventiei chirurgicale pacientul nu va percepe stimulul dureros;
  • relaxare musculara – inainte de inceperea operatiei se instituie paralizia medicamentoasa a musculaturii, reversibila in totalitate la sfarsitul operatiei. Paralizia faciliteaza actul chirurgical in sine dar si controlul asupra functiei respiratorii prin ventilatie mecanica.
  • Anestezia generala se efectueaza cu agenti anestezici intravenosi si inhalatori.

Anestezia generala – avantaje si dezavantaje

Medicul anestezist analizeaza statutul medical al pacientului, istoricul lui medical si este responsabil de stabilirea tipului de anestezie optim, tinand cont si de preferintele pacientului.

Avantajele anesteziei generale :

  • ofera confort psihologic pacientului si amnezia momentului;
  • ofera controlul complet al medicului anestezist asupra functiilor vitale ale pacientului;
  • se preteaza atat interventiilor cu durata mica de timp cat si celor cu durata mare sau impredictibila;
  • se administreaza rapid si este total reversibila;
  • poate fi folosita ca alternativa pentru pacientii cu sensibilitate sau alergie la anestezicele locale.

Dezavantajele anesteziei generale :

  • costuri mai mari comparative cu celelalte tipuri de anestezie;
  • impune un grad de pregatire preoperatorie a pacientului;
  • in primele 24 de ore dupa anestezie generala pot aparea fenomene de greata, varsatura, somnolenta, iritatie a laringelui.
  • Consultul preanestezic reprezinta o componenta esentiala a bunei desfasurari a operatiei. Este momentul in care pacientul si medicul anestezist iau contact pentru prima data, sunt obiectivate date despre pacient (varsta, greutate, index masa corporala, istoricul medical si chirurgical, tratamente cronice pe care pacientul le urmeaza sau le-a urmat). Este esentiala corectitudinea raspunsurilor date de pacient, cu ajutorul acestora medicul anestezist stabileste tipul de anestezie, combinatia optima si dozele de medicamente folosite precum si nivelul de monitorizare intraoperatorie optim. Tot in cadrul consultului preanestezic medicul evalueaza clinic pacientul si face o lista de recomandari esentiale.
  • Medicul anestezist va reevalua pacientul in dimineata operatiei si se va asigura ca recomandarile facute la consultul preanestezic au fost respectate. Totodata acesta poate opta pentru premedicatia pacientului inainte ca acesta sa fie dus in blocul operator.

Anestezia generala cuprinde mai multe etape, fiecare dintre ele fiind deosebit de importanta :

  • Monitorizarea pacientului – este primul gest pe care medicul anestezist il face dupa ce pacientul este asezat pe masa de operatie si consta in conectarea acestuia la aparatura specializata care ofera informatii pe toata durata anesteziei despre: ritmul cardiac, tensiunea arteriala, nivelul de oxigenare al organismului, corectitudinea ventilatiei mecanice, profunzimea hipnozei, eficienta analgeziei si a gradului de relaxare musculara. Monitorizarea se continua si dupa interventia chirurgicala si trezirea pacientului, oprirea monitorizarii fiind hotarata de catre personalul medical avizat;
  • Inductia anesteziei – este momentul in care pacientul, aflat pe masa de operatie, trece de la starea de constienta la cea de somn concomitent cu preluarea de catre anestezist a controlului functiei respiratorii;
  • Controlul cailor respiratorii – se face cu ajutorul unei masti laringiene sau a unei sonde de intubatie orotraheala, in tot acest timp pacientul fiind complet inconstient;
  • Mentinerea anesteziei generale – reprezinta de cele mai multe ori etapa cea mai lunga, si este egala ca timp cu durata operatiei propriu-zise. Pe toata aceasta durata pacientul este sub actiunea hipnozei, a analgeziei si a relaxarii musculare;
  • Reversia anesteziei (trezirea) – aceasta etapa incepe atunci cand actul chirurgical in sine este la final iar medicul anestezist decide oprirea administrarii tuturor anestezicelor (intravenoase sau volatile). Revenirea din anestezia generala este un proces de durata ce se imparte in doua etape. Prima, si cea mai importanta, o reprezinta reluarea respiratiilor spontane si controlul acestora in mod eficient de catre pacient. Acest moment se suprapune cu revenirea relativa a starii de constienta a pacientului. Va persista o stare de somnolenta pentru alte 2 – 4 ore (efectul rezidual al anesteziei), aceasta fiind etapa finala a procesului de trezire.

Anestezie intravenoasa – Analgosedare

Analgo-sedarea (sau anestezia intravenoasa) este un concept care insumeaza reducerea anxietatii sau stressului, inducerea starii de letargie sau somn, confort, senzatie de bine, precum si lipsa durerii.

Analgo-sedarea (sau anestezia intravenoasa) este o tehnica anestezica cu administrare a medicamentelor pe cale venoasa, ce induce scaderea controlata a starii de constienta, care permite tolerarea unor proceduri neplacute, cu mentinerea controlului functiei cardio-respiratorii de catre pacient. Analgo-sedarea este folosita pentru proceduri chirurgicale de durata scurta (maxim 1 ora) cu stimul dureros de intensitate scazuta si pentru proceduri in scop diagnostic (de exemplu colonoscopie sau endoscopie).

Este foarte important ca pacientul sa respecte postul alimentar si hidric (sa nu manance minimum 6 ore inainte si sa nu bea apa minimum 2 ore inainte).

Pe tot parcursul interventiei, functiile vitale ale pacientului vor fi supravegheate de catre medicul anestezist.

Beneficiile analgo-sedarii (anesteziei intravenoase) :

  • diminuarea starii de amnezie retrograda si anxioliza (stare de neliniste / teama pe care unii pacienti o au inaintea interventiei); pacientii pot avea pierderi de memorie ce privesc doar timpul petrecut in sala de operatie, fara a afecta memoria de fond a acestora
  • analgezia (in timpul interventiei pacientul nu va percepe stimulii durerosi de intensitate scazuta)
  • este singura tehnica anestezica care permite pacientului externarea in aceeasi zi
  • pacientul se poate alimenta si hidrata la cateva ore dupa interventie

Riscurile analgo-sedarii (anesteziei intravenoase) :

  • se poate ca gradul de profunzime al sedarii sa se accentueze si sa fie nevoie de administrarea unor substante care sa combata aceste efecte
  • unii pacienti pot experimenta senzatie de greata si voma post interventie
  • Starea de discernamant a pacientului va fi afectata dupa procedura de sedare (similar consumului de alcool) astfel ca acesta va fi sfatuit sa nu se urce la volan in ziua respectiva.

Anestezia locala

Anestezia locala reprezinta blocarea prin mijloace fizice sau medicamentoase a transmiterii nervoase la nivelul terminatiilor nervoase periferice ( piele, mucoase, tesuturi profunde), avand ca scop abolirea reversibila a senisbilitatii dureroase.

In timpul anesteziei locale, pacienta/ pacientul este treaz/a, constient/a de ce se intampla in jurul sau, dar nu simte durere.

Tipuri de anestezie locala

  1. De contact ( topica)- aplicare de crema anestezica, instilatii pe mucoase sau prin refrigerare;
  2. Prin infiltratie:
  3. superficiala, constand in injectarea de anestezic in regiunea in care urmeaza a se efectua manevra chirurgicala, in apropierea inciziei.
  4. Profunda- cand interventia chirurgicala vizeaza mai multe planuri in profunzime ( fese, muschi, etc).

Durata: depinde de tipul, cantitatea si concentratia anestezicului, de locul injectarii.

Dupa incetarea efectului analgetic, durerile sunt minime si se amelioreaza la administrarea de antialgice uzuale.

Indicatiile anesteziei locale – in cazul celor mai multe leziuni ale pielii si tesutului subcutanat ( nevi pigmentari, alunite, chisturi, tumori cutanate si subcutanate, mici cicatrice, etc) sau interventii chirurgicale de mica anvergura ca si durata si extindere.

Multe din procedurile non-chirurgicale se fac cu anestezie locala:

-volumizarea buzelor;

Volumizarea pometilor;

-umplerea santurilor nazogeniene;

-lifting cu fire PDO;

-reconturare mandibulara,etc.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.